La capat de drum?!...

14.10.2011 Noapte...frig...strazi pustii...ceata... durere...neliniste...nerabdare...drum lung...poate prea lung...
Ma simteam oribil; parca niciodata nu m-am simtit atat de groaznic. Imi doream sa mor; nu mai suportam durerile: burta, picioare, burta, burta si iar burta...de 3 saptamani nu mancasem si nu pusesem gura pe apa. Nu puteam; varsam din orice. 20 scaune diareice in 24 ore, manifestari extradigestive ale bolii (Pyoderma gangrenosum) extrem de dureroase... nu mai aveam putere nici sa stau pe picioare...ma simteam neputincioasa in fata bolii... am vrut sa ma dau batuta...pentru ce atata suferinta?
Am ajuns la spital. M-au bagat imediat in perfuzii; vitamine, hidratare, antibiotice, hrana parenterala...Nu mai spun cat m-au chinuit pana sa imi gaseasca o vena... la o mana ma intepa o asistenta, la cealalta mana un asistent...si nimic... m-au intepat si in picior si nici macar acolo nu mi-au gasit macar o vena...un adevarat cosmar...un chin...au vrut sa imi puna cateter in jugulara...nu le-am dat voie. Nici gand de asa ceva!
Zilele treceau, perfuziile erau interminabile, durerile tot mai prezente si mai profunde... urlam la toata lumea...nu mai vroiam nimic, nu mai suportam nimic...nu ma mai suportam nici pe mine. Vroiam sa mor mai repede, sa se sfarseasca odata TOT. Mi-au spus ca s-au epuizat toate variantele de tratament; au vrut sa ma opereze (sa imi extirpe portiunea bolnava din intestin). Au incercat totusi un ultim tratament: Methotrexat injectabil. Nu si-au pus sperante in acest tratament...incetul cu incetul insa, am inceput sa dau semne de ameliorare: Phyodermele au inceput sa se retraga, numarul scaunelor sa scada, dureri mai rare de burta...
Cosmarul cu venele insa parca nu se mai sfarsea; ma intepau tot a 2-a zi, caci nu mai mergea perfuzia...si cand mai bagau si un Potasiu...muream de durere...plangeam, tipam... intr-o zi de duminica mi se pusese pata si am refuzat tratamentele pe ziua respectiva: fara perfuzii, fara nimic. Asistenta de serviciu nu a obiectat; mi-a respectat decizia. Ceea ce m-a deranjat insa a fost faptul ca in clipa in care i-am spus ca ma doare burta, mi-a spus: "Si eu ce sa-ti fac?" I-am spus sa imi administreze un Algocalmin (Piafenul era foarte bun insa varsam de la el, iar Tramadolul era prea puternic). In tot acest timp, bunica mea a fost alaturi de mine: coboara la farmacie, pune plosca sub Diana, da-i sa manance cu paiul ( din cauza bolii imi aparusera Phyoderme in cavitatea bucala - nu puteam nici macar sa beau de durere, in gat, in cap, pe picioare si in jurul orificiului excretor - durerea teribil cand avea loc mictiunea)... A fost greu...parca niciodata nu a fost atat de greu, parca niciodata nu m-am simtit atat de rau... Nu dormeam noptile, am indurat frig la inceput, m-am ales si cu o raceala zdravana...
Dupa 2 saptamani de spitalizare m-au externat. Ma obisnuisem cu spitalul; aveam siguranta ca are cine sa aiba grija de mine. Acum sunt din nou acasa...si boala parca ar vrea sa isi faca iar de cap...tare mi-e ca pana la urma nu voi scapa de interventia chirurgicala...

O zi speciala: ziua Dianei!

25.10.2011 O zi obisnuita de marti. Asta credeam initial, ca va fi o zi obisnuita, ca oricare alta. Desi era ziua mea, nu simteam acest lucru; nu aveam chef de nimic. Vroiam doar sa dorm, sa ma trezesc si sa fiu vindecata...vroiam liniste. Nu a fost insa asa; cei dragi si-au amintit de mine si inca de la primele ore ale diminetii a inceput sa imi sune telefonul. Urari, felicitari, imbratisari... cam toata lumea prin spital stia ca este ziua mea; drept urmare am primit urari si din partea cadrelor medicale. Insa cea mai placuta surpriza a fost in clipa in care pe usa salonului au intrat colegii mei de la Facultatea de Medicina, cu flori si baloane in maini. A fost ceva nemaipomenit! Am simtit ceva atat de frumos si de placut! Am simtit ca nu m-au uitat, am simtit ca tin la mine si ca ma iubesc. Am fost tare bucuroasa sa ii revad, sa ii imbratisez, sa schimb cu ei cateva vorbe...Ulterior primisem vizita fostului meu medic (care mi-a adus un trandafir ); era impreuna cu alti colegi de-ai mei. Deci iar m-am bucurat sa ii revad si pe ei. Dupa cateva ore venisera la mine o a treia tura de colegi. Am fost tare incantata sa ii revad pe toti. Iar pe seara, am primit vizita de la "delegatia Breslo": Andra (bijouxdemonange) si Ligia (aigile). Am stat o groaza la povesti (adica eu mai mult ascultam), mi-au transmis mesaje de la colegii breslasi, mi-au adus cadouri...
Niciodata nu as fi crezut ca poti petrece intr-un spital atat de frumos si de minunat; o zi oarecare a fost transformata de catre cei dragi, radical. Recunosc faptul ca mi-am bagat si eu botul intr-o Chocotoff...deh...am avut voie...In acea zi am simtit ca cei dragi imi sunt aproape si nu m-au uitat. Le multumesc din inima pentru tot si nu in ultimul rand as vrea sa ii mai multumesc unei persoane speciale, tare dragi mie, care mi-a demonstrat ca imi este un adevarat prieten.
Sa fim sanatosi cu totii si la anu' sa o facem lata!!!

Misiune esuata...

Ziua:14 septembrie 2011
Locatie: spitalul Fundeni
Obiectiv: administrarea unei noi doze de Infliximub (800 mg) - IFX
Subiect: "Eu"

Initial, obiectivul "misiunii" consta in administrarea unui nou tratament, a unei noi terapii cu TNF-anti-K (kinoid). Insa pentru a incepe acest nou tratament, cum era si normal, trebuiau efectuate anumite analize mai "speciale". S-au efectuat. Rezultatele nu le am inca deoarece nu sunt gata...medicii erau in dubii: sa imi dea o noua doza de IFX sau sa asteptam rezultatele?
Raspunsul? Administrarea unei noi doze de IFX. Recunosc faptul ca atat medicul meu curant cat si eu, ne pusesem sperante in aceasta noua doza insa eram aproape sigura ca aceasta nu era decat o amagire...o bijuterie suflata cu aur...o minune care tine...2-3 saptamani.

Ziua: 06 octombrie 2011
Locatie: la sediu (acasa)
Obiectiv: stoparea numarului (din ce in ce mai mare) de scaune
Subiect: "eu"
Arme de lupta: "ceva" natural, bogat in elemente, minerale si vitamine pentru imunitate
Rezultate: in curand...

Doamne-ajuta!

Rezultate actiune Heartizanat la Roaba de Cultura

Weekendul 3-4 septembrie, la Heartizanat, a fost superb: m pictat pe sticla, am decorat cu servetele, am cusut papusi si brose :p Ne-am simtit minunat, au fost 2 zile pline numai de lucruri bune! Daca vrei sa vezi ce si cum, uite poze aici si aici!

In urma vanzarii produselor realizate la ateliere, a produselor donate sau realizate de Diana si a donatiilor, am obtinut urmatoarele sume:
* 1456 ron + 18,5 euro cash - leii au fost depusi in contul Dianei, euro ii voi inmana personal;
* 200 ron - virament, achizitie produse - in curs
* 100 euro - virament, donatie- confirmat
* 1000 ron -virament, donatie - in curs

Am strans o suma frumusica in doar 2 zile, ceea ce este bine!

De asemeni, produsele realizate la ateliere, ramase, vor fi scoase la licitatie alaturi de cele donate si realizate de Diana!

va tin la curent!!

Heartizanat pentru Diana! Weekendul acesta la Roaba de Cultura!

Unde?

Roaba de Cultura, in Herastrau, intrarea Pescarus - intrarea libera!Cand?


Sambata 3 septembrie si duminica 4 septembrie, dupa amiza, intre 15 si 20
Ce invatam sa facem?

1. Papuchette - papusi din sosete cu Danuta si Ioana - duminica
2. Brose din fetru, cu Danuta si Ioana - sambata
3. Decoratiuni - tehnica servetelului, cu Maria
4. Pictura pe sticla, cu Teli si Irish

Ce urmarim pe langa distractie si invatarea de tehnici noi?

Rezultatele muncii v(n)oastre vor putea fi achizitionate pe loc, sau vandute ulterior pentru a o ajuta pe Diana! Colectarea banilor pe loc se va face cu proces verbal si suma finala va fi depusa in contul Dianei!!

Mai multe despre eveniment si despre artisti, pe facebook !




Chiar daca nu poti veni, da mai departe prietenilor tai!

Multumesc si va astept!!






Ce este Heartizanat? Ei bine un grup de oameni minunati, artisti, cu suflet mare si pe care ma bucur ca i-am cunoscut, ce isi deschid inimile si bratele, isi pun maiestria si harul in slujba celor ce au nevoie de cineva sa le fie alaturi si sa ii ajute!

Concret: creeaza, organizeaza ateliere de creatie, fac licitatie atat online cat si la evenimente caritabile - totul pentru oameni, copii, organizatii ce au nevoie de bani pentru diverse nevoi. Vezi ceea ce au facut pana acum aici!




Heartizanat a mai organizat un workshop pentru Diana, la inceputul lunii iulie, in Vama Veche! Imagini aici!

Ce mai face Diana zilele acestea...

Am vorbit la telefon cu Diana (ForHope). Vă pupă pe toţi şi a spus să vă transmit că-i lipseşte mult spiritul Breslo (pe care io nu-l mai găsesc, din păcate, dar...na, lumea mai are şi treabă, nu stă doar de hăhăială). Fetiţa asta chiar e tare necăjită. În ciuda acestui fapt...vocea ei este dulce şi veselă. E la Fundeni. Dacă ajung la Bucureşti cât încă mai e acolo(se poate să mai fie...până la sfârşitul lui iunie, săracu' copil!), vreau să dau o fugă până la ea! Poate ne cuplăm mai multe. Şi îi ducem...mărgele şi fire de croşetat(i-am zis că musai s-o roage pe bunica ei s-o înveţe să croşeteze sau să tricoteze, ca să-i treacă altfel timpul acolo, în spital). Nu mănâncă, timp de 6 săptămâni, decât un fel de lapte. Foarte scump. Cam 100 de lei cutia. Vai de lume! Vorbind cu ea, mi-am dat seama, mai clar decât vreodată, că mie nu-mi lipseşte nimic... 

Cristina (Live) 

Rezultate pana acum...

 Cineva a intrebat de cati bani s-au strans de cand am pornit campania... Legitima intrebare intr-adevar, sunt lucruri care ar trebui stiute, care ar trebui sa ne impulsioneze si mai mult... Raspunsul Dianei nu s-a lasat mult asteptat:

"In ultimele 3 luni, am calculat si am ajuns la suma de 1380 Ron numai de pe Breslo: donatii, bijuterii vandute pentru campanie etc...
In total am 8000 euro."

Foarte putin...in comparatie cu cat este necesar.... mai este nevoie de cel putin 92.000 euro ...
Eu sunt suparata, foarte suparata... pentru ca stiu ca s-ar putea face mult mai mult....

Este corect sa stie toata lumea cati bani s-au strans pana acum.... dar la fel de corect este ca sa spunem si altora...
Stiu si eu ca nu trebuie sa stie stanga ce face mana dreapta... Dar hai sa fim seriosi... Daca nu spui la nimeni de un astfel de caz, ca ai ajutat si tu, indiferent de cat de putin ai putut, nu se va rezolva niciodata nimic...

Nu face nimeni parada ca doneaza, ca o ajuta pe Diana asa cum s-a sugerat nu doar o data. Nu este nimeni interesat de a-si face reclama pe problema Dianei. Cred ca toti cei care ne-am implicat si facem "parada" o facem doar pentru a-i fi de ajutor Dianei si pentru a vedea si altii despre ce este vorba si a ni se alatura in a o ajuta.

Nu vad nici o problema in a anunta ceea ce punem spre vanzare special pentru Diana. Din contra chiar :) Sunt oameni care sunt dispusi sa ajute cumparand . Dar trebuie si sa ajunga la acel lucru. E logic. Si nu este nici de ajuns un topic in forum. de care majoritatea nici nu stiu... Trebuie facut mult mai mult si nimeni nu cere nimanui un capat de tara... E vorba doar de a ne uni sa facem ceva...

Am facut un blog, am facut si o pagina de facebook... Am tot dat link-urile in forum ...Insa prea putini sunt cei care macar au dat un follow sau un like. Si sunt convinsa ca majoritatea avem atat blog-uri cat si pagini de facebook.

Daca as avea cunostinte influente, credeti-ma ca as apela. Dar nu am. Nici nu stiu cum as putea ajunge la cineva cu influenta... Dar sunt oameni care stiu pe cineva influent sau sunt persoane care stiu pe cineva care stie pe cineva.

Asadar nu imi raman decat niste metode mai accesibile...

Una dintre uneltele cele mai la indemana este clar facebookul. Pe facebook cel putin se pot realiza atat de multe lucruri, poti ajunge la atat de multi oameni, incat chiar nu inteleg de ce pagina are doar 41 de like-uri... Chiar nu inteleg de ce este atat de greu sa dai un like, sa sugerezi unui prieten, sa il rogi si pe el sa dea mai departe, sa scrii ceva.... Nu inteleg cu atat mai mult cu cat zilnic se trimit pe facebook mesaje spam, cererei de adaugare de pagini personale la favorite si cereri pentru niste jocuri si teste stupide( jocuri care nu fac altceva decat sa-ti iroseasca timpul si gandirea).... Ideea este ca e prea greu sa faci ceva pentru cineva care are nevoie... Este greu sa faci ceea ce trebuie. In schimb, a pierde ore intregi pe o platforma pentru jocuri si alte activitati care nu sunt de folos nimanui, este o nimica toata. o activitate uzuala si de multe ori chiar asteptata.

Chiar sunt suparata astazi pe treaba asta ...

Nu i se cere nimanui sa spuna cat si cu cat o ajuta pe Diana (aici e valabila ideea ca dreapta trebuie sa stie doar de ea insisi) dar cred ca a spune ca te implici este mai mult decat necesar! Acesta nu este un caz care trebuie tinut secret! Nu este o problema de care nu trebuie sa stie lumea! Nu este o suma care se poate strange din donatii anonime ale unor mici intreprinzatori! Aceasta este o chestiune care trebuie spusa in gura mare, sa auda cat mai multi, sa ajunga la cat mai multe inimi generoase!
Este corect sa o intrebam pe Diana cati bani s-au strans de cand am pornit campania (mult spus campanie, parerea mea - o companie cere mult mai multa implicare din partea noastra) dar si mai corect este sa ne intrebam pe noi daca am facut tot ceea ce puteam face... Cred ca ar trebui sa fim rusinati ca nu am facut suficient... Ar trebui sa fim rusinati pentru ca facem lucrurile pe jumatate... Daca tot ne-am implicat - nici nu are importanta cat de mult- ar trebui sa o facem pana la capat...

Totusi, Diana este optimista si apreciez atitudinea ei cat si eforturile celor care s-au implicat!

"picatura cu picatura se face "oceanul" *"

(Diana)

* "oceanul" = suma necesara